Când vei înțelege nimicul ca alternativă
(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plângi atunci apocaliptic
cât să umezești un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu te va găsi
doar o abandonare calică
te va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeai că îți bate inima
nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
