Cercul frunzelor
Gândind, nu știu unde leg
Adevărul când îl scriu
Când mă odinesc, nu știu
Stând la umbră.. ce culeg?
Întins pe pământ, sunt viu
Frunze moarte cad pe jos
Trosnind câte-un os și-un os
Sec și des și în pustiu
Strâng în palme noii zori
Rupți din vraja nopților
Îmi întind șira ușor
Mi-o trosnesc de două ori
Țesut blândul ruginiu
Împletit versu-i citesc
Scrisul într-un mod firesc
E cu verde fumuriu
Gândind, nu știu unde leg
Viața, moartea, frunzelor
Cât e umbra pomilor?..
Cât e cercul?... nu-nțeleg
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre noapte, poezii despre lectură, poezii despre copaci sau poezii despre adevăr