De iarnă
Mâinile iernii,
lângă focul inimii tale,
o ușă spre tristețe,
rămasă deschisă la plecare.
Ce bine că nu pentru mult,
ce bine!...
Eu trag cu urechea
la inima ta,
în vene gândurile
fac zgomot de nea
ce îmbrățișază, porniri ancestrale
cu primavara încă în noi.
Aprinde lumina înțelegerii tale...
dă drumul zâmbetului tău!
Îți promit o descoperire
ce încerc s-o acopăr cu șoapte,
în noapte...
într-o singură îmbrățișare.
Parfumate sărutările tale...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
