Să-mi înţelegi durerea, tată

şase fetiţe pe şase scăunele
de lemn în jurul mesei cu trei picioare
înting cu bucata de mămăligă rămasă
în ochiul de ou făcut de tuşa
cu mult înainte de revărsatul zorilor
doge făcea naveta pe margini de lumi
pământeşti, şapte kilometri între
gară şi sat, sora mea, prima piatră din neam
ce vorbeşte i-a spus doge, el era mijlociul
cel născut să fie tatăl a patru stele
George l-ar fi strigat îngerii pe vremea aceea
când două copile orfane mâncau
mămăliga din cioburi de ceruri
tata veghea drumul pe care-l făcea doge
între o margine şi alta
seara îşi rezema bicicleta de poarta ce scârţia
a durere, îşi punea braţele curcubeu
pe umerii mamei şi spunea
hai, ia fetele şi vino să mâncăm împreună
partea nevăzută a lunii

şase copile pe şase scăunele de lemn
incantaţia durerii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!