Muze
Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Și te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie
De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviți printre ele
Să dansăm ca niște iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi
Și-atunci când nu mai ești cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veșnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună
De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Și voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre dans
- poezii despre criză
- poezii despre crizanteme
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
