Sărut cu-minte

Buzele tenebrelor mă alintă,
îmi şoptesc mistere antice,
îmi revarsă elixirul cunoaşterii,
îmi mângâie trupul ostenit...
Surasul unei raze pătrunde
prin spărturile de cremeni,
se multiplică şi se împraştie
în toate colţurile,
pe toţi nervii ce acum tremură de bucurie,
pe toate arterele şi venele ce clocotesc cu roşul lor aprins.
Întunericul se retrage neputincios ca o pată a trecutului
ca şi când n-ar fi vieţuit niciodată în mine, cu mine, pe mine...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!