Trenul meu
Când se deschise cerul ca o vraja
Și toate-n lume lunecau ca unse
Mi se păru că stelele vibrânde
Aveau paloarea trenurilor stranii
Ce vis frumos, ce taine nepătrunse!
Acolo, într-o gară fără oameni
Cu șuieratul trist și înclinat
Trecea locomotiva fără șine
Treceau speranțe și treceau iluzii
Ce vis frumos, profund și colorat!
Sunt împiegatul preferat de tine,
E trenul meu pierdut pe o câmpie!
Cu geamuri sparte și cu usi de iarbă
Cu scaune rupte, cu miros de ducă!
Ce vis boem și ți-l închin doar ție...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
