Valurile vieții

Ai bătut la poarta sufletului meu,
Ți-am deschis, nici n-a fost încuiată,
Mi-ai turnat în pieptu-mi aripe de zmeu
Și-ai pansat inima -mi junghiată.

Ne-am rotit în micul nostru univers,
Am gustat din bunurile vieții,
Albe clipe, vise stau pitite-n vers
Sau ascunse-n drumurile ceții.

Stăm alături încă și privim în gol:
Soare, nori, pământ, oceane, gânduri,
În etern se leagănă oniric stol,
"Înșirându-se" în rânduri, rânduri...

Valurile vieții-s pulbere în vânt,
Au secat izvoarele de vise,
Gânduri și dorințe nu mai iau avânt,
Zăbrelite-s ușile închise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook