Sonetul IV
O, voi cei gingași, uneori intrați
în suflul ce nu cugetă la voi,
pe-obraji să se prefire dar, lăsați;
din nou unit, el tremură apoi.
O, voi cei fericiți, voi, mântuiți,
voi ce păreți al inimii-nceput.
Arc de săgeți, și de săgeți țintiți,
veșnic în plâns sclipiți de-un zâmbet mut.
Nu vă-nspăimânte durerea. Povara
dați-o pământului greu înapoi;
grei sunt și munții, grea e și marea.
Chiar pomii sădiți, de copii, mai apoi,
nu i-ați mai dus; erau grei pentru voi.
Dar adierile... dar depărtarea...
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre plâns, poezii despre mântuire, poezii despre munți, poezii despre fericire, poezii despre durere sau poezii despre copaci