Semn de carte

Într-o lume de hârtie, unde vorba e cerneală,
Poţi aduce mai aproape Aurora Boreală!
Ocoleşti orice hârtoapă, iei pământul la picior
Şi din două-trei cuvinte te-ndrepţi spre Ecuator!

Mirarea încet păleşte când, fără jurnal de bord
Ocoleşti cu nonşalanţă Polul Sud şi Polul Nord!
Câte-ntrebări ai cu tine? Câte răspunsuri cuprinzi?
Oare asta ţi-e menirea: focul vremii să-l aprinzi?

N-ai să ştii decât că frate eşti cu mările adânci,
Un haiduc de codru verde, un copil al mândrei lunci.
Porţi la şold săbii de soare, lupţi cu-a sorţilor erată,
Chipul ţi se vede-n lună, ca-ntr-un ciob de sticlă spartă.

Întinzi mâna peste ape cu falange de lumină
Potolindu-ţi aspra sete din a vieţii rădăcină.
Lumea asta-i de hârtie, vorba-ţi, un strop de cerneală.
Poţi să scrii, dar pentru toate vei da mâine socoteală:
Ori rămâi închis în carte, ori te pierzi în fapt de seară!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!