Vechiul țol

Era un țol, călcam pe el cu milă,
Afară pus, la ușă, la intrare,
Pe lutul prispei zilnic copt de-un soare,
Ce-n zori grăbit, urcând plin de sudoare,

Se cobora cu roua pe șindrilă;
Bunica, din hăinuțe vechi și roase
Ce le-am purtat pe rând crescând mereu,
Prin ițe le-a țesut un curcubeu,

De care știe numai Dumnezeu
Pe câți i-au încălzit în ierni geroase...
Pășesc pe el cu-atâta-nfrigurare,
Șuvițe de culori pale și vii,

Dureri stau împletite-n bucurii
A' celora ce-am fost cândva copii...
Pășind pe el îl simt pe fiecare;
Am fost plecat demult din casa-aceea

Lăsând închisă-a mea copilărie,
Pe prispa coșcovită și pustie
Doar țolul e, la ușă, mărturie,
Sub care stă și azi ascunsă cheia...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook