Iubirea-i durerea tămăduită-n doi

Iubirea-i durerea tămăduită-n doi,
E pansată cu mângâieri în tăcere,
E dezinfectată cu sărutul din noi,
Cu inima ce curge duios, în plăcere.

Iubirea e casa din nou primitoare
De oaspeţi cu chip îngeresc
Pe care ţâţe cu lapte din soare
Sub crucea credinţei îi cresc.

Iubirea-i durerea iubirii de ţară,
De neam, de hotar şi de glie,
De vorba maternă cea rară,
De jertfa din munţi şi câmpie.

Iubirea-i etalon când îngerul laşi
Să zboare cu tine-n sufletul lui,
Cu tureatca săltăreaţă sub paşi
Tămăduiţi de mângâierea Domnului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!