Veșnic temător
O clipă dintr-un infinit
În parcul veșnic temător,
Mi-e dor să o trăiesc din nou
Eu temerară
el temător.
Era momentul multor vise
În toamna veșnic temătoare,
O candelă sclipea simbolic,
Deși o alta va dispare...
Vizionar în parc tomnatic
A fost și vântul, dar nebună
N-am vrut s-ascult versu-i cantabil,
Deși refrenu-n gând răsună.
Pierdut prin sunete e graiul,
Sau poate cutezanța-n fapte...
Nu se va-ntoarce niciodată,
Căci e gonită prea departe.
Cui este teamă de cuvinte,
Când se apropie iubirea
Cad lacrimi pe obrazul dulce
Visând să ai doar împlinirea.
Prin pași umbriți și-mpovărați,
Te lași purtat spre nicăieri
Ai fost un veșnic temător,
Iar acum veșnic ai să speri...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.