Voci

Ai încercat cu spini să te-nconjuri,
iar ei ţi-au devenit acum sechele
din vremea când petalele-n arsuri
voiai să le transformi în imortele

Pe care niciun gest, cât de firesc,
să nu le-atingă, să nu le-nfioare,
şi, nici măcar în şoaptă, "te iubesc!"
să nu-ţi atingă sufletul de floare.

Acum, în cuibul incomod de spini,
iubirea te îndeamnă la visare,
şi vezi, în scutul tău, doar mărăcini
din care zborul tău vreo şansă n-are.

Ai vrea să treci de ei, priveşti în sus,
ai vrea să scapi de vocile secrete
ce-ţi spun că e târziu şi c-a apus
iubirea. Tu le crezi? E Dragobete!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!