Concediu romantic

Asculţi, iubito, cum dansează ploaia
În anotimpul frunzelor pierdute?
Ce singuri stăm, cu inimile mute,
Deşi, de-afară, iar ne strigă oaia.

Să ne trezim acum din amorţire
Şi să privim pe geam în curtea veche;
Priveşte porcii-n baltă: ce pereche,
Cât de romantic grohăie-a iubire!

De-atâtea zile plouă mocăneşte,
Dar las-o-ncolo de melancolie!
În jur avem atâta poezie:
Ascultă vaca ce duios mugeşte!

E-o-ntoarcere, iubito, la natură,
Doar tu ai vrut concediul la părinţi,
De ce mai strângi acum, aşa, din dinţi?
Sau strânge totuşi... ca să taci din gură!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!