* * *
În ger doar urmele de pași
Înalt aleargă-n sute de trăpași;
Ești viața mea din nou, potecă,
Și ecusonul meu de bibliotecă.
Mă calcă dor de Cer, acute lacrimi,
Sunt surd-incandescente-a mele patimi.
Din visuri se desprind fărâme-stele
Și în ghioc aud tăcând oceanu-n ele.
Înalț în catedrale ziua-n care
Să mă prostern iubirii care doare;
Evit iubirea ca pe-o rugăciune,
Dar ea nu mă evită parcă-anume
Căci și dacă tăceam, e iluzoriu,
E mersul meu pe stele peremptoriu.
Sunt sus pe curcubeu cometă,
Alerg a bucurie - giruetă.
poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
