Albul uneori

tot ce sunt
pământul galben pântecul tău
nenăscutul
zvâcnesc pe oase şi ochi pe ţipăt
până-n miezul pietrelor rotirea asemenea
mai multe trepte trei strivindu-mă dezlegându-mă
alb
nefiresc în orbire
nefiresc şi aşa mai departe
lasă-l să curgă să dispară sunt tânără dinspre cuvinte
tot ce sunt
lipsită de perspectiva sentimentelor
în plămâni şi pe creştet
ia-ţi coasta înapoi îmbracă-mă de la tălpi în jos
pasăre cruce pasăre
cu palma stângă cu şira spinării
întunecă-mă vreau o tristeţe sigură rotundă
mai presus
aş fi goală Doamne aş fi goală sub limbă sub unghii
uneori
uneori cresc duminici la marginea lumânărilor arse
tot ce sunt albul uneori

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!