Dorul

Vine dorul şi mă-ntreabă:
"Primăvara unde e?
c-aş fi avut şi eu treabă,
să zăpăcesc fetele".

Mă uit la el peste umăr.
Când răspund că n-am habar,
văd c-aventuri, fără număr,
tot notează-n calendar.

Când e iarnă, 'i degerat
şi-acoperit de zăpezi,
hibernează-ngândurat.
de aceea nu îl vezi!

Se trezeşte-n primăvară,
galben, trist şi pricăjit,
şi-are grijă, până-n vară,
să se-ngraşe din iubit.

Se-ndoapă cu suferinţe
de iubiri ne-mpărtăşite,
se adapă cu dorinţe
din suflete răvăşite
de ghiocei, mărţişoare
şi ocheade pofticioase,
spre băieţi infatuaţi
sau fete năbădăioase.

Vara-i scade din noroc,
că, la munte şi la mare,
când iubirile se coc,
el se face scrum, la soare.

Toamna îl revigorează,
ploaia-i gâdilă orgoliul,
lacrimile îl distrează,
se tolăneşte-n fotoliu
şi se uită cu sadism
la perechile din vară,
care, doar din masochism,
îşi stâlcesc iubirea, iară.

Vai de el! E hărtănit,
bipolar şi indecis!
De-ast-aşteaptă primăvara...
Astenia... e-al lui vis!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!