Sincopă
Pe coala albă de hârtie
simt că ar putea,
să înceapă
o simfonie,
ce cuprinde
în două linii
litere dintr-un alt anotimp.
Simt sincopa inimii mele
și ritmul inimii tale
undeva, în altă lume,
departe...
printre rime.
Te cuprind cu vederea
armonizând timpul trecut
cu iubirea
sau ce a mai rămas din ea.
Tu nu mai ești...
te-am pierdut iubito,
fată de dincolo de zări,
iar poarta mea de păreri de rău
așteaptă
să te întorci.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
