Priveşte-mă

Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi şi noroc.

Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă
Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.

Ascunşi sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Şi când doar stelele... ne mai pândesc.

Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfinţit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!