Joc de cuvinte
A câta zăpadă iubito,
a căzut peste noi în ianuarie?
Am fost veseli și-am râs din nimica,
Întrbând-ne ce se petrece oare?
Fulgii ne sărutau cu blândețe
și noi ne priveam cu uimire,
Tu arătai a mireasă
iar eu visam că sunt mire...
Totul era o visare
și-un zbucium etern în natură
Tu mi-apăreai o-ncântare
în jur totul doar ură.
Apoi ai plecat spre izvoare
în urm-ai lăsat fericirea...
Mă-ntreb mereu de ce oare
ne dorim etern nemurirea?
Un fulg mi-se-așează în palmă
cristal efemer de lumină...
Te aștept și deschid ușor pumnul
și-mi apare o lacrimă cristalină.
poezie de Ion Asavei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre calambururi