A Quoi Bon Dire

Acum şaptesprezece ani ai spus, socot,
Un fel de la revedere,-n cuvinte puţine,
Şi toţi au crezut că eşti mort,
În afară de mine.

Astfel, crescând rece şi ne'nduplecată
La una, la alta, azi spun şi eu la revedere,-n fine;
Şi toţi văd că-s bătrână şi ridată
În afară de tine.

Iar într-o dimineaţă-însorită pe-înverzite-alei
Un băiat şi-o fată-întâlnindu-se, se vor săruta-aflând adevărul
Că nimeni nu mai poate vreodată iubi la fel ca ei.
Şi-n ora mirosind a flori de tei
Tu vei fi surâs, iar eu-ţi voi fi ciufulit cu palma părul.

poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!