Voi fi cum ai dorit să fiu

În behăit de miel prior se duce iarna pe sub gheţuri,
Cu neîncrederi şi dispreţuri, asemeni unui dezertor,
Din seve de adânc frison alunii se îmbracă-n ciucuri,
Tu îi aduni ca să mă bucuri de-al primăverii întâi zvon.

Dar prin huceag de gene ude atârnă vise spânzurate,
Ca nişte crengi astenizate, care se frâng în solitude,
Cuţitul răsucit în rană a născut flori de trandafiri,
Înlănţuiri şi ispăşiri care ne fac fără prihană.

Iubirea mea, iubirea ta, ca două semene de mirare
Au veşnicia-n apărare, fără a le mai cenzura,
În gândul tău, fără oprire, voi fi cum ai dorit să fiu:
Înveşmântată-n vioriu, prilej pentru împătimire.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!