Jertfă

Astăzi,
mai voiam să-mi spun ceva,
înainte ca astrul să sângereze peste fața mea.
Culorile înfiorător de frumoase și le jertfea,
și-n zborul lui teluric, avea să se nască iar.
În palma mea s-a așezat un cineva familiar.
Tot încercam să-l înveselesc pe solitar,
dar, el e un porumbel nespus de solitar.
Când și-a desfăcut aripile,
șiroaiele albul i-l otrăveau și iute a zburat
să nu-l mai văd.

În depărtare o pereche de aripi
sângerau peste nihil.
Astrul și porumbelul își priveau unul altuia
efemerul.
Ieri,
Să le fi spus ceva eu mai voiam...

poezie de
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook