Sonet pentru poezie şi... vecină

Sunt matur acuma, fără idealuri,
Mintea-mi merge, vai!, la relanti,
Doamne, rogu-Te, nu mă sminti,
Şi adu-mi aminte de fostele "baluri"...

Adu-mă, Tu, iarăşi, pe la festivaluri,
Poeme spumoase să pot reciti,
Vreau iar să conjug verbul "a iubi",
Să fiu în lumină, să fac recitaluri...

Gândul că n-aş mai putea să zbor,
Să ţin iarăşi soarele în braţe,
Să fiu printre versuri, Doamne, călător,

Muzele distinse, iarăşi, să m-"agaţe",
Mă îndeamnă, Doamne, să-ţi cer ajutor
Şi să-mi rog vecina, ca să mă "înhaţe"!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!