O gară și încă o gară

O toamnă în infinitate noastră
Obiectele se retrag din frig
Iarba devine nemiloasă
Se coboară soarele până la esență
Razele sunt oglinzi către lună
Pete albe de culoare sărută fluturii
Eu te sărut pe obraji, mimind statuile ecvestre plecate spre zei
Dimineața își așteaptă ritualul de duminică,
Respirind aerul florilor de tei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook