Poezia-mi va fi scut

Număr clipele fugare,
Sunt ascunse-n asfințit,
Încă-s triste și amare,
Timpl e ciobit, cernit.

În torente vremea trece,
Unde aleargă, n-am habar,
Absurd bate vântul rece,
Spulberă vis, glaciar.

Cerne-acuma lin sentința,
Pe obraz, lacrima-i ceară
Amprentează neputința.
De-ar fi azi, ultima oară!

De-ar avea drumeagul scurt,
Mult a curs șuvoi în mine,
În culori ce nu le-am vrut,
Ca frumosul să-l domine.

Ca un zvon se trece viața,
Eu îmi scriu versul durut,
Nu știu, cât de lungă-i ața?
Poezia-mi va fi... scut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!