Noapte fără priviri

În jurul pleoapelor tale
Ploaia a semănat lacrimi,
Mă cauţi în herghelii de ramuri,
Dar gura ta este cuprinsă de secetă,
Mă alinţi cu săruturi, dar întunecarea
Le deschide poarta şi ele se pierd în neant...
Nu privi în urmă cum se scurge
Lava cuvintelor!
Ea este mai dulce ca mierea
Şi mai pustiitoare ca deşertul din visele mele...
Alungă tăcerea din taina ce mă ţine
Prizonieră, în gânduri la tine!
Ti-a dăruit toamna aromă de gutui
Ia eu sunt frunza amară, rostogolindu-se
Ca un vârtej de sentimente, la picioarele tele.
îmbrăţişezi vântul
Şi paşii mei aleargă spre plus infinit,
Căutând iubirea ca mijloc de comunicare.
Deschide larg ochii şi priveşte în zare!
Alungă întunericul din sufletull tău!
Te aştept în oglinda ce desparte cele două universuri.
Este un gol între noi,
Apoi... tu... şi eu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!