Fortuna labilis
Sorbim blesteme, visăm idile,
Iubind mai rar același gust...
Rai din păcate, elixirul nostru,
Ce-l plângem bând, și bem uitănd...
A fi poet și a fi om e același vin,
Pe care toți ne silim și iubim să-l bem,
Din cupe de ieri, de azi, puțin câte puțin...
Și cu toții bem și suntem băuți...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre Fortuna sau Ne poți propune o poezie de dragoste?