În inimi s-a înfipt săgeata
Afară plouă cu găleata,
În casă, frigul a răzbit;
În inimi s-a înfipt săgeata
Ce-a dus un suflet mult iubit
Și lumea-i zice - "bieata...
Ce tânără-a murit... "
E frig în jur ca și afară
Dar al meu suflet e fierbinte
Și nu-ncetează să mă doară
Căci s-au unit două morminte
În care inima-mi coboară
Nemângâiată de cuvinte...
Doi preoți plictisiți "slujesc"
Poporului nerăbdător,
Decorul liniștii-l mânjesc
Cu vorbe goale de-ale lor
Și-o tot lungesc, și-o tot lungesc,
Cu flerul grav, nepăsător...
Spre groapă pașii-apoi se-ndreaptă
Prin ploaie, frig și vânt,
Durerea aprig se deșteaptă
Și ne apasă în mormânt...
Groparii ne privesc și-așteaptă,
Un semn sau un cuvânt...
Urmează lutul ud să cadă
Peste capacul de sicriu
Și cine poate sta să vadă
Durerea fiecărui fiu
Și tot ce are să succeadă
Într-un supliciu cenușiu...
E-un frig ce doare-adânc și-mi arde
Adâncul sufletului meu...
Se-așterne jarul peste "coarde"
Și cântul pâlpâie cu greu...
Mai plâng ca mine miliarde...
Dar astăzi greu-l simt doar eu!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii (18 noiembrie 2017)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
