Oglinda timpului
Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spațiul rămas pe toate marginile
În căușul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorință
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simțeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre gânduri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre magnetism
- poezii despre lungime
- poezii despre inimă
- poezii despre empatie