Viaţa

Valuri în maluri cu acorduri, din adâncuri în amurguri,
Vin ca arcuri cu săgeţi ce mă străpung şi m-ajung,
Mă simt ca un ciung.
Angelică-ncantare, cu vocea ei ameţitoare,
Aceasta dulce-ncercare,
Ce-i viaţa în viaţa împletită-n dureri amare,
Cu modul ei de abordare amăgitoare
Te ia... te lasă... te ceartă şi te iartă...
Neagră soartă... mai bine moartă.
Anotimpuri, apusuri, asfinţituri,
Tornade din timpuri formate,
Ce lasă în urmă doar câmpuri devastate.
Şi versuri în cercuri de ceaţă citesc,
Catarguri de gânduri din maluri zăresc,
Coşmaruri din coşuri de vise în fum risipesc
Biciuri de foc ce fulgere-aruncă...
Cu scut mă acopăr, m-ascund,
În vechi amintiri mă strecor, mă scufund.
Se-aruncă fantome din cer în adânc,
Femei despletite în alb, de mare-nghiţite,
Virgine ispite.
În noaptea ce visele-şi ţese mai lungi şi mai dese,
De noi neînţelese.

poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!