Pietrele toamnei
frunze de miere împrăștiate
grădini apuse în
umbre umbrind întunericul
prizonier în chihlimbar
fulg cu fulg
tăind în țăndări
ancestrala prismă
a celor șapte culori
norii coboară
în pământ
nu plâng
orbitele sunt seci
râul a uitat să le adape
cu susurul ideilor
pietrificate
dincolo de pietre
mă am pe mine cu mine
împărțind o zadarnică
fugă spre eternitate.
poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton ponderat
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre toamnă
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre miere
- poezii despre idei
- poezii despre frunze
- poezii despre culori