In noptile

În nopţile în care mor încet,
închid iatacul, nime să nu intre
şi-aştept ecou, să-mi vălurească printre
umbre subţiri, cu feţe de ascet.

Furtuni se trag aproape, înadins,
din trupul alb se-nfruptă, nu au milă,
amurgul se preface în argilă,
untos, văzduhu-i pe pământ prelins.

Învinsă de ninsoare şi de ploi,
aud foşnind sub platoşă cuvinte,
închid iatacul, cu luare-aminte,
şi-alung departe ceţuri şi noroi.

În nopţile în care mor prea lent,
vreme mai am să fac din stih torent.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!