Cât de măreț e Dumnezeu!
Cât de măreț e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă-nalț pe munții de bazalt
și-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt.
Ce împărat își duce-oștirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!
Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
și tremura...
La Tronul Alb se strâng sfielnic
voievozi de foc din Empireu.
Și heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Și-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu!
Și cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aștern,
dar cine în Isus rămâne
e-un fiu etern!
Și-n fața slavei sclipitoare,
în ceasul lumii cel mai greu,
când cei ce-au dat pe sfinți la fiare
vedea-vor Forța Creatoare
eu voi șopti cu adorare:
E Tatăl meu...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
