Buchete de oglinzi

De ziua mea mi-ai dat tăcerea
privirii care ascunde adierea
pe curcubeul cu portative
de petale uitate fără motive.

Şi mi-ai dezvelit răsăritul
de coaja copacului cu sfârşitul
prins în pădurile nebune
printre ramurile cu moarte strune.

Diapozon ne-a fost un murmur de copil
care atras de un surâs umil
aduce sclipiri pe bolta albastră
şi rugăciunea de pe cărarea noastră.

De ziua ta ţi-am dat tăcerea
iubirii care ascunde mângâierea
şi aşează în zilele umbroase
buchete de oglinzi în nopţi friguroase

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!