Asteptand...

In colt de camera, tacut,
Statea cuvantul ce-mi umbla prin minte,
In colt de camera, pe-un colt de foaie asternut,
Statea cuvantul meu si ma privea cuminte.

Un intuneric mov pe amandoi ne cuprindea,
Si umbre stranii zamislea-n odaie,
Lumina lunii ca de nea,
Iar focul inimii mi-ardea vapaie.

In scaun sed si-astept ca vantul,
Sa-mi ninga lin in poala flori si soapte,
Respir adanc, oftez si gandul,
Imi zboar-aiurea, departe, in noapte.

Si simt incet-incet cum dorul ma cuprinde,
Iar totul in odaie e-necat in cald parfum,
Pe coltul foii mele se-nsiruie acum cuvinte,
De-ai fi iubita mea, tu, langa mine-acum!

Se leagana-n zefir perdeaua moale,
Si ma privesc din noapte ochi de murgi balani,
Ca cei carbuni incinsi de uriase foale,
Iar in campie canta jalnic ciocarlani.

Se-opresc de-odat' in vale la fantana,
Doi cerbi si-o bruna ciuta,
Si ochii ei cu noaptea neagra se ingana,
Racoarea noptii, umedele-i nari saruta.

Tacut si singur de privesc jur-imprejur,
Ma simt uitat defel si-al nimanui,
De pleoapele-mi ridic, alene-ntrezaresc,
Doar luna adormita pe-o creanga de gutui.

Alearga sanziene si canta in pridvor,
Si crude coronite-si impletesc,
Din galbene, suave flori de untisor,
Si-n dalbe, lungi camese dantuiesc.

De trece ziua insorita, de vine noaptea instelata,
Si doru-mi creste in inima ranita,
Vestea ce de la tine-astept nu mi se-arata,
Si-a asteptarii tale, grea pedeapsa mi-e sortita.

Incet, incet, dispare negrul noptii,
Dispar si murgi si ciute-ochi de abanos,
Dispar si sanzienele din pragul portii,
Dispar tacut, incet, dispar frumos.

Zorii de vara dulce se-arata-n zare,
O zi oricare, pentru orisicine,
Se-nchide pleoapa-mi grea si ochiu'-nlacrimat ma doare,
Si-ador incet iubito, visandu-te pe tine.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!