Omul
Venim pe lume singuri,
Lăsând în urmă, plânsuri
Amare, dulci, cutremurătoare
Ce tăinuiesc a noastră purtare.
Trăim răsăritul, uitând de apus
Iubim ceva, care cândva ne-a străpuns,
Nejudecând sărim după o scânteie
Care defapt, alături se afla focul ce-i cheie...
poezie de Gabriela Spătaru (22 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru

Comentează! | Votează! | Copiază!