Unde e pasul

Cearcănul timpului pe chipul din oglindă
alungă zîmbetul zglobiu naiv
şi scîrţîie zăpada-n oase,
năluci sunt gândurile porţi de viscol
cu anii troieniţi pe tâmple
singură amintirea bântuie prin camere
ca roiul de albine din prisacă
visez livezi de mandarini gemând de rod
şi dulci miresme de raiuri cu flori de dor
albastră vie vibrând e tinereţea lui ieri
suflată de pe buze o păpădie - viaţa
s-a mistuit în ger şi foc de pară,
unde e pasul legănat şi tandru
unduirea speranţelor ca un cadou cu fundă
şi hârtie lucioasă viu colorată tăinuind minciuna
roză parfumată
pe care nu o ghiceşti că are ghimpi.

Cu plasa de fluturi recreez parcursul goanei după fericire
aici, ba nu, aici e
- diafană, vis cu geamul aburit
şi flori de gheaţă ce se desfac sub răsuflarea unui copil.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!