Teama de prima ninsoare

teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aştept încă ninsoarea dintâi
ca pe un şirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spaţiul
şi niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu feţele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
braţe ale aceleiaşi cruci

poezie de Bianca Goean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!