Eşti pasărea Liră sau doar instrument?

Lira din adâncul haosului,
căzută pe drumul spre nicăieri,
cântă cu sufletu-i negru romanţa,
compromisul, tăcerea, nemângâieri.

Noaptea-şi ridică, oarbă, cortina,
arătându-se lumii pline de glorii
zideşte manolic în aeru-nalt
pasărea Liră din false victorii.

Eşti cuvântul nomad pe zăpezile vieţii?
O capcană cu tălpi, răzvrătit - rătăcite?
Orizontul alb-astru la-nălţimea tristeţii?
Eroină căzută-ntre toţi vinovaţii?

Halucinaţii cu mâini abia-naripate,
se zbat, ameţite, să-ţi împlinească zborul...
lovind pianul de albul clapelor despuiate
rămas în total dezacord cu decorul.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!