Predare

Ca să nu se creadă c-am murit
Mai fac Cerului un semn din mână
Firav ca un geamăt răguşit,
Scurt ca un sfârşit de săptămâna.

E un gest de parcă mă învăţ
Să ridic o mână fără arme
Sau o inimă în vârf de băţ
Aşteptând săgeata să mi-o sfarme.

E un gest ca şi cum m-aş preda
Obosit de bătălii absurde
Ce-au săpat tranşee-n calea mea
Pasul către vis să nu mai zburde.

Gustul sângelui amirosit
Înspre rană cheamă prădătorii
Şi chiar dacă încă n-am murit
Haita ‘nalţă răget de victorii.

Dar să nu le fie de mirat
Când de praful pietrelor mă scutur
Căci deşi nu este alb-curat
Înspre Cer, un colţ de suflet flutur...

poezie de Silvia Bebereche
Adăugat de Silvia Delanice
Comentează! | Votează! | Copiază!