Jumătatea mea

Te răzvrătești cu rugi și cu blesteme,
Atunci, când uit de tine, dinadins,
Și sânu-ți stâng îți plânge neatins,
Iar sânu-ți drept, inexplicabil, geme...

Coboară toamna-n duh de crizanteme,
Luminile orașului s-au stins,
Vai!, plânge surd eternu-ți dor nestins,
Că n-am venit acasă mai devreme.

Din patimi, tu surâsul ți-l extragi,
Din voluptăți prelungi și delicate,
Iar sânii tăi, cu gustul lor de fragi,

Clipesc, solemn, întru conformitate,
Căci, știu, iubito: tu nu te sustragi,
De-a-mi întregi eterna jumătate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook