Rugina pe obrazul unui copil

Să crezi că ai pierdut-o
dar în juru-ţi
încă să mai simţi
mirosul violet
al petalelor
tuturor abstracţiunilor voastre comune
împreună înflorite, în secret
o-ncercare,
încă una,
să trăim.

A rămas tot acolo,
copila
în poveste,
şoptindu-ţi printre raze:

- M-am îndrăgostit de soare,
prea-iubitul
dar timpul m-a muşcat afară din cuprins
şi într-o noapte
nu l-am mai zărit
acolo, în înalt,
frumos
întins pe nesfîrşit
ca mereu, la orizont,
ce nebunie...

Doarme o-junglă de singurătate
în aşternuturile mele acum,
şi creşte-n ea femeia,
imagine de lut ars în lacrimi
e rugină pe obrazul de copil...

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!