Unde lemnul cântă

In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc

Cu muncă, cu răbdare şi migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid şi-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.

Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n ţara asta, mare şcoală
Cu ucenici de spiţă mondială
Să ţină simfoniilor isonul.

Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simţul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.

Lutierii-s adormiţi ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...

Vezi şi următoarele:

Căutare