Zvon de toamnă

Bate-n galben păşunea pe coastă,
Care-n şir urcă gruiul cu greu,
Vite mari la fântână adastă,
Stoluri trec peste vale mereu...

Lanuri coapte se leagănă-n valuri,
Peştii sar într-un vechi heleşteu,
Dumnezeu trece mâna pe dealuri
Şi atinge şi sufletul meu...

Rândunele ţin sfat în poiată,
Pregătindu-şi prescrisul turneu
Şi vor merge şi berzele-ndată
Şi voi merge îndată şi eu...