Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.

Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.

Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.

Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!