Peste gard, cineva i-a spus că e om

Peste gard, cineva i-a spus că e om,
El a plâns ca un prunc, l-a-ntrebat pe Proudhomme
Ce înseamnă cuvântul, ce e un monom,
i-a răspuns foarte sec un australopitec.
De atunci mulţi nostalgici se plimbă pe Net,
Îi saluţi, nu-ţi răspund că fudul e-orice bleg,
Tu te scuzi, deşi n-ai un motiv, tu cedezi,
El te latră mereu, are numai un crez,
Cine e, ce isprăvi a făcut sau e-n curs,
Ce prieteni mai are, o fi numai urs,
Dar şi urşii mai au şi plăceri, simpatii,
O fi un robot din alţi mii şi mii,
Că dispare persoana, rămâne un băţ,
Nişte fire subţiri care ţin de mustăţi,
De Dimov mi-amintesc, cum râdea, cuvânta,
Ardea lumânarea aşezată pe-o stea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!