Antidotul luminii
Și rămășițele luminii
fac umbre pe pămînt.
Le sudează la un capăt de corpuri,
le lasă tîrîte de ele...
Daca se surpă corpul
se surpă și umbra.
Te poți desprinde de ea
cînd te înalți,
deși ați fost frați siamezi odată.
Ea rămîne o pată perfectă a formelor tale
ce-ți poartă îndepărtarea
pe pămînt.
Știi cînd ne vom vedea
umbrele pe cer
de aici... de jos?
Numai atunci cînd pe pămînt
vor încolți raze...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi poezii despre corp, poezii despre înălțime, poezii despre perfecțiune sau poezii despre lumină