* * *

În altă zi, m-a lăsat acasă

Habar nu am ce speră să găsească
la întoarcere, mi-am schiţat în minte idei,
o balerină, iată marea mea revelaţie,
cu siguranţă şi-ar dori
să fie întâmpinat cu multă graţie.

Tot desenând piruete pe covor
am ajuns la piciorul patului, găsesc pe podea
o opincuţă uitată – probabil a ei –
n-am nimerit-o cu balerina, are una deja.

Caut altceva, nu dispera, nu disper,
mă uit în frigider, are bere, friptură de miel.

Cade şi planul cu gospodina,
cămăşile îi sunt călcate, vasele spălate.

Încerc să aduc un om de zăpadă lângă cuptor să îi demonstrez că se poate! Nu,
nu cred că s-ar bucura foarte tare,
caut alte indicii, nu are
nici măcar şosete murdare.

Cred că e prima dată când mă uită acasă,
unde o fi plecat fără mine,
are bani de întoarcere, mai vine?

Văd o carte deschisă pe masă
văd oglinda, sunt încă frumoasă.

poezie de Gabriela Ana Balan din Moartea trece pe tuşă (septembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!